Fumez inca din clasa a VIII-a,am inceput prin octombrie 2008.Imediat se implinesc 2 ani.Mama stie si la inceput m-a mustrat usor.Nu e genul de mama de care sa ma ascund.E cea mai buna prietena a mea. "Eu iti dau libertatea de a face ce vrei.Tu alegi cum crezi." mi-a zis apoi.
Prietenii care s-au lasat sau cei nefumatori au incercat sa ma faca sa renunt la asta zicandu-mi ca sunt scumpe si ca banii cheltuiti pe tigari pot sa ii dau pe altceva. Nu prea merge cu mine,imi permit si oricum, banii vin si se duc aiurea.
Aproape toata vara am fost singura (fara parinti sa zicem,ca in rest nu am prea avut parte de "liniste") si am putut face ce vreau,fara sa ma simt ciudat.(Niciodata nu fumez cu mama de fata,din respect
Ideea e ca eu nu fumez pentru ca asa face lumea,fumez pentru ca imi place.Ma calmeaza.Ma simt bine.
Dar acum 2 zile,tatal unui prieten bun a fost internat la spital pentru ca a facut pneumonie.Acum e in coma,s-a descoperit ca are leucemie metastazata si pneumonie."Tigarile au fost un factor",au zis medicii.Intr-adevar,el fuma intruna.
Acum eu incerc sa ma las.Vreau sa ma las.Azi am stins ultima tigara.
![]() |
Hm..te calmeaza dar nu iti face tocmai bine,deci ce le spun si celorlalti,bea putin ceai! Si el te calmeaza.
RăspundețiȘtergerenici acum, dupa 4 luni nu m-am lasat. inca nu am vointa, dar totusi sper..
RăspundețiȘtergere